La începutul domniei, Henric n-a guvernat el însusi, ci toată autoritatea a revenit ministrului pe care si l-a ales, cancelarul Wolsey, fiul unui măcelar bogat din Ipswich.
La două zile după încoronare Henric a arestat doi dintre cei mai nepopulari ministrii ai tatălui său, Sir Richard Empson si Edmund Dudley. Ei au fost acuzati fără dovezi de înaltă trădare si executati în 1510.
Henric a cultivat imaginea omului renascentist iar curtea lui era centrul educatiei si inovatiilor artistice. Tânărul rege avea gust literar, compunea poeme, muzică si cânta la lăută. Compozitia muzicală cea mai cunoscută a lui este "Pastime with Good Company" sau "The Kynges Ballade". De asemenea, era un excelent sportiv si îi plăcea vânătoarea si tenisul.
În 1511, Papa Iulius al II-lea a proclamat Sfânta Ligă împotriva Frantei. Această aliantă nouă a crescut rapid si a inclus Spania, Sfântul Imperiu Roman si Anglia. Henric a decis să folosească această ocazie ca o scuză pentru a-si extinde teritoriile în nordul Frantei. A încheiat Tratatul de la Westminster, un gaj de ajutor reciproc cu Spania împotriva Franţei, în noiembrie 1511 şi pregătit pentru implicarea în războiul al Ligii din Cambrai. În 1513 Henric a invadat Franta si trupele lui au învins armata franceză în bătălia de la Spurs. Cumnatul său, Iacob al IV-lea al Scoţiei a invadat Anglia la ordinul lui Ludovic al XII-lea al Franţei însă nu a reusit să distragă atentia lui Henric de Franta. Scotienii au fost învinsi în bătălia de la Flodden Field la 9 septembrie 1513. Printre cei ucisi în bătălia a fost si regele Scotiei a cărui moarte a pus capăt scurtei implicări a Scoţiei în război.
Henric a extins Marina Regală de la 5 la 53 de nave. Iubea palatele; la începutul domniei avea o duzină şi când a murit avea cincizeci şi cinci, în care a atârnat 2000 tapiserii Îsi arăta cu mândrie colectia sa de arme care includea un exotic echipament de tir cu arcul, 2250 bucăţi de munitie de teren şi 6500 de pistoale.
La 18 februarie 1516, regina Caterina după mai multe avorturi a născut o fată, printesa Maria a Angliei, care mai târziu va domni sub numele Maria I. Regele care îsi dorea cu înfocare un fiu începuse se se întrebe dacă căsătoria lui nu fusese blestemată.
Din 1514 până în 1529, Thomas Wolsey (1473–1530), un cardinal catolic a servit ca lord cancelar si practic a controlat politica internă si externă pentu rege. Henric al VIII-lea îndrăgostit de Anne Boleyn vrea să o ia în căsătorie pentru a căpăta un moștenitor legitim. Pentru că divorțul civil nu exista, trebuie să ceară Papei anularea căsătoriei.
Anne Boleyn a doua sotie a regelui Henric al VIII-lea.Wolsey este însărcinat să trateze cu Roma însă nepotul reginei, Carol Quintul se opune divortului. Papa Clement îl trimite în Anglia pe cardinalul Campeggio care trebuia împreună cu Wolsey să judece cazul însă regina obtine ca procesul să se judece la Roma. Convins că el a fost trădător, Anne Boleyn a insistat si a reusit ca Wolsey să fie demis din funcţii publice în 1529.
Cardinanul a început un complot secret pentru a o forta pe Anne să plece în exil si a început comunicarea cu regina Caterina si cu Papa în acest scop. Când acest lucru s-a descoperit, Henric a ordonat arestarea lui Wolsey si dacă n-ar fi murit din cauza bolii sale în 1530, ar fi fost executat pentru trădare.
Înlocuitorul lui, Sir Thomas More initial a cooperat cu regele la noua sa politică denuntându-l pe Wolsey în Parlament si proclamând că mariajul lui Henric cu Ecaterina a fost ilegal. Cum regele a început să nege autoritatea Papei, mustrările lui More au crescut. Thomas Cranmer, fost capelan al familiei Boleyn este numit arhiepiscop de Cantebury. La 25 ianuarie 1533 acesta celebrează în secret căsătoria lui Henric cu Anne. La 23 mai 1533 căsătoria dintre Henric si Caterina este declarată nulă iar cinci zile mai târziu căsătoria dintre Henric si Anne este declarată validă.
Caterina a fost în mod formal deposedată de titlu de regină şi Anne a fost încoronată la 1 iunie 1533. Noua regină a născut prematur la 7 septembrie 1533 o fată care a fost botezată Elisabeta, în onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York. Respingând deciziile Papei, Parlamentul a validat căsătoria dintre Henric si Anne cu Actul de Succesiune din 1533. Fiica Caterinei, Lady Mary, a fost declarată nelegitimă scoasă din linia de succesiune. Tuturor adultilor din regat li s-a cerut să recunoască dispozitiile Actului prin jurământ iar cei care au refuzat erau închisi pe viată.
Cuplul regal s-a bucurat de o perioadă de calm si afectiune însă Anne a refuzat să joace rolul supus care se astepta de la ea. Vivacitatea si opiniile ei care au făcut-o atât de atractivă în timpul iubirii ilicite au făcut-o prea independentă pentru rolul de sotie regală. Henric se astepta la obedientă absolută de la toti cu care interactiona la curte. Regelui a început să-i displacă iratibilitatea constantă a Annei si caracterul violent. După un avort în 1534 el a văzut drept o trădare esecul de a-i dărui un mostenitor. În ajunul Crăciunului din 1534 Henric discută cu Cranmer si Cromwell sansa de a o părăsi pe Anne fără să fie obligat să se întoarcă la Caterina. Turnul Londrei, locul multor executii regale.
Executia Annei Boleyn
După ce Anne si-a revenit dintr-un nou avort în ianuarie 1536 Henric declară că mariajul este produsul unei vrăjitorii. Noua metresă, Jane Seymour, este mutată rapid la curte. Cinci bărbati, inclusiv fratele Annei sunt arestati sub acuzatia de incest si trădare, acuzati că au avut relatii sexuale cu regina. La 2 mai 1536 Anne a fost arestată si dusă în Turnul Londrei. Este acuzată de adulter, incest si înaltă trădare. Deşi dovezile împotriva lor au fost neconvingătoare, acuzaţii au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la moarte. George Boleyn şi ceilalţi bărbaţi acuzaţi au fost executaţi pe 17 mai 1536. La 8 dimineaţa la 19 mai 1536, regina a fost executată. Ea a îngenuncheat în poziţie verticală, în stil francez de execuţii.
Cuplul regal s-a bucurat de o perioadă de calm si afectiune însă Anne a refuzat să joace rolul supus care se astepta de la ea. Vivacitatea si opiniile ei care au făcut-o atât de atractivă în timpul iubirii ilicite au făcut-o prea independentă pentru rolul de sotie regală. Henric se astepta la obedientă absolută de la toti cu care interactiona la curte. Regelui a început să-i displacă iratibilitatea constantă a Annei si caracterul violent. După un avort în 1534 el a văzut drept o trădare esecul de a-i dărui un mostenitor. În ajunul Crăciunului din 1534 Henric discută cu Cranmer si Cromwell sansa de a o părăsi pe Anne fără să fie obligat să se întoarcă la Caterina. Turnul Londrei, locul multor executii regale.
Executia Annei Boleyn
După ce Anne si-a revenit dintr-un nou avort în ianuarie 1536 Henric declară că mariajul este produsul unei vrăjitorii. Noua metresă, Jane Seymour, este mutată rapid la curte. Cinci bărbati, inclusiv fratele Annei sunt arestati sub acuzatia de incest si trădare, acuzati că au avut relatii sexuale cu regina. La 2 mai 1536 Anne a fost arestată si dusă în Turnul Londrei. Este acuzată de adulter, incest si înaltă trădare. Deşi dovezile împotriva lor au fost neconvingătoare, acuzaţii au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la moarte. George Boleyn şi ceilalţi bărbaţi acuzaţi au fost executaţi pe 17 mai 1536. La 8 dimineaţa la 19 mai 1536, regina a fost executată. Ea a îngenuncheat în poziţie verticală, în stil francez de execuţii.
